Guvernul condus de Ilie Bolojan a aprobat, pe 14 august, cadrul legal care permite semnarea contractelor de proiectare și execuție pentru patru stadioane noi, la Brașov, Timișoara, Oradea și Slatina. Investițiile însumează peste 1,42 miliarde de lei, din care aproximativ 1,1 miliarde provin de la bugetul de stat. Iașul lipsește din nou de pe listă, dar, contrar percepției imediate a multor localnici, motivul nu ține de vreo discriminare venită de la centru, ci de modul în care municipalitatea și-a administrat propriul proiect vreme de șase ani.
Concret, documentul semnat de ministrul interimar al Dezvoltării, Cseke Attila, vizează un stadion de 30.000 de locuri la Timișoara (609,4 milioane de lei cu TVA), un complex sportiv la Oradea (385,8 milioane de lei), stadionul „1 Mai” din Slatina (289,5 milioane de lei) și stadionul „Tineretului” din Brașov (135,8 milioane de lei). Deși niciunul dintre cele patru orașe nu are în prezent o echipă în Liga I – Brașovul evoluează în liga a patra, restul în liga secundă – toate au un avantaj esențial față de Iași: licitațiile de execuție finalizate și contractele gata de semnat. Chiar și așa, banii de la buget nu sosesc imediat: finanțarea de stat a fost amânată de la 2027 la 2028 din motive economice, iar lucrările din 2026 și 2027 se vor baza doar pe cofinanțarea locală de 25%, obligatorie printr-o modificare din 2025.
Un dosar blocat între amânări, relocări și bani redirecționați
La Iași, istoria proiectului este una a întârzierilor în lanț. În ianuarie 2020, Primăria a atribuit contractul de proiectare a unui stadion în zona Moara de Vânt, pentru 3,3 milioane de lei fără TVA. Deși proiectantul și-a predat lucrarea la termen, verificarea legală obligatorie a fost demarată abia în noiembrie 2021, cu aproape doi ani întârziere. Până la finalizarea procedurilor și efectuarea plăților, în 2022, o parte dintre avizele obținute de la ministere și instituții precum MApN, MAI și SRI expiraseră deja.
În aprilie 2024, în plină campanie electorală, primarul Mihai Chirica a anunțat relocarea proiectului pe șesul Bahlui, lângă complexul ERA, asigurând că nu e nevoie de reproiectare, ci „doar adaptarea la teren”. Realitatea a fost alta: schimbarea amplasamentului a impus studii noi, un Plan Urbanistic Zonal complet, refacerea integrală a fundației și ridicarea terenului cu un metru și jumătate, zona fiind inundabilă. Chiar proiectanta inițială a refuzat noua licitație, considerând termenul de predare imposibil de respectat. Contractul a fost adjudecat în octombrie 2024, cu termen de predare martie 2025.
La primul draft de PUZ, predat în martie 2025, a apărut însă un obstacol nou: comuna Miroslava a cerut renunțarea la elaborarea documentației, invocând un vechi litigiu teritorial pentru terenurile din lunca Bahluiului. Proiectul a intrat practic în stand-by. La finalul lunii iulie 2025, Consiliul Local a redirecționat 24 de milioane de lei din creditul destinat stadionului către alte lucrări, reducând suma disponibilă de la 100 la 76 de milioane de lei. Primarul a recunoscut chiar atunci că anul 2025 se încheie fără ca stadionul să vadă vreun leu din credit. În februarie 2026, PUZ-ul tot nu avea aprobare definitivă. Bilanțul: două amplasamente, mai multe contracte de proiectare și studii de aproape 4 milioane de lei, care duc, în prezent, tot la un teren viran.
Bolojan: „Avem stadioane în localități care nu mai au echipă de fotbal”
Contextul se leagă și de o critică fermă a premierului demis privind întreaga strategie de investiții în infrastructura sportivă. Într-o conferință de presă la Oradea, Ilie Bolojan a calificat drept o eroare alocarea de sume mari către autoritățile locale fără evaluarea importanței și viabilității proiectelor. „Gândiți-vă că avem stadioane în localități care nu mai au echipă de fotbal. Sau avem două stadioane în orașe unde echipa de fotbal este la un nivel la care niciodată nu va umple cu public un stadion”, a declarat acesta.
Bolojan a explicat că tocmai de aceea a impus cofinanțarea locală: „Anul trecut am impus o cofinanțare de 25% din partea autorităților locale pentru toate aceste proiecte (…) pentru că altfel tendința primarului este să facă un proiect cât mai mare, dacă e de la bugetul de stat”. Premierul a extins critica și la sălile de sport supradimensionate ridicate în comune mici, unde, chiar mobilizând toți cetățenii, tribunele nu ar putea fi umplute, argumentând că o contribuție proprie i-ar fi determinat pe primari să aleagă soluții mai raționale.
