Republica Moldova traversează o perioadă de motorizare intensă, datele oficiale confirmând că numărul vehiculelor înmatriculate a depășit pragul psihologic de 1,4 milioane de unități, o cifră care pune sub o presiune uriașă o infrastructură rutieră proiectată pentru cu totul alte valori de trafic. Această evoluție, alimentată în principal de achiziția autoturismelor second-hand, transformă drumurile naționale și arterele urbane în spații de blocaj permanent, ridicând semne de întrebare critice despre capacitatea statului de a ține pasul cu ritmul de consum al cetățenilor săi.
Cea mai mare pondere în acest ecosistem rutier revine autoturismelor, care reprezintă aproximativ 60% din totalul unităților înregistrate, restul fiind completat de vehicule de transport marfă, remorci și motociclete. Deși o flotă mai mare poate indica o creștere a mobilității și a puterii de cumpărare în anumite segmente sociale, realitatea din teren arată o discrepanță severă între numărul de plăcuțe de înmatriculare și numărul de kilometri de drum modernizat sau locuri de parcare disponibile.
Problema nu este doar de ordin numeric, ci și calitativ, având în vedere că marea majoritate a acestor vehicule au o vechime considerabilă. Importurile masive de mașini rulate nu doar că aglomerează orașele, dar mențin un nivel ridicat de poluare și o presiune constantă asupra siguranței rutiere. În absența unor politici de transport alternativ viabile sau a unor investiții masive în lărgirea capacității de preluare a traficului, drumurile din Republica Moldova riscă să devină, dintr-un motor al economiei, un obstacol în calea productivității zilnice.
Expertiza tehnică sugerează că suntem aproape de un punct critic de saturație. Dacă ritmul de înmatriculare se menține constant fără o reformă radicală a gestionării traficului urban și fără o modernizare a arterelor naționale care să includă centuri ocolitoare eficiente, simpla deplasare între punctele A și B va deveni o provocare logistică costisitoare pentru toți participanții la trafic.