Guvernul de la Chișinău repune pe agendă o problemă structurală amânată timp de două decenii. Reforma administrativă în Republica Moldova intră într-o nouă etapă, susținută la nivel prezidențial, prin promovarea procesului de comasare voluntară a localităților. Președinta Maia Sandu argumentează că fragmentarea excesivă a administrației blochează dezvoltarea satelor, menținând un aparat birocratic care consumă resursele interne și este ineficient în atragerea de fonduri externe.
Subiectul restructurării teritoriale generează constant tensiuni pe scena politică de peste Prut, fiind un demers care, potrivit șefului statului, aduce costuri electorale pe termen scurt, dar este vital pentru viitorul economic al comunităților.
De ce este necesară reforma administrativă în Republica Moldova
Analiza eficienței administrative arată o discrepanță majoră între nevoile cetățenilor și capacitatea de livrare a instituțiilor locale. În prezent, harta administrativă a țării este dominată de unități teritoriale mult prea mici pentru a se putea autosusține financiar.
Președinta Maia Sandu a prezentat recent o serie de date statistice care ilustrează incapacitatea primăriilor mici de a genera dezvoltare. Cifrele oficiale expun un sistem administrativ supraîncărcat și subfinanțat:
- 87% din primăriile din Moldova administrează comunități cu mai puțin de 3.000 de locuitori.
- Media populației per primărie este de 17 ori mai mică comparativ cu state europene care au parcurs tranziții similare, precum Lituania.
- Într-o primărie mică, 30% din bugetul local este absorbit exclusiv de costurile de întreținere a aparatului administrativ (salarii, utilități).
- Prin comparație, o primărie cu 10.000 de locuitori alocă doar 10-11% din buget pentru cheltuieli de funcționare.
Aceste statistici demonstrează că o treime din banii comunităților mici se cheltuie doar pentru ca primăria să existe pe hârtie, lăsând fonduri insuficiente pentru investiții reale în infrastructură.
Impactul fragmentării asupra calității vieții
Consecințele acestei organizări teritoriale se resimt direct în calitatea serviciilor publice de bază. Primăriile mici, neavând specialiști pentru redactarea proiectelor și nici capacitate de cofinanțare, ratează oportunitățile de dezvoltare.
Datele arată că primăriile sub 3.000 de locuitori reușesc să asigure acces la apă și canalizare pentru doar 40% dintre gospodării. În schimb, unitățile administrative cu o populație cuprinsă între 3.000 și 5.000 de locuitori oferă aceste servicii esențiale în proporție de 65%.
Referitor la această situație, Maia Sandu a subliniat necesitatea unificării resurselor la nivel local.
„În Republica Moldova am pornit una dintre cele mai complicate transformări din țara noastră – reforma administrației publice locale. Realitatea arată că atunci când administrațiile își unesc eforturile, crește calitatea serviciilor, se modernizează mai repede infrastructura, se aduc proiecte în localități și crește nivelul de trai. Vom reuși să modernizăm întreaga Moldovă dacă vom lucra împreună pentru a avea primării puternice și servicii mai bune”.
Stimulente financiare pentru comasarea primăriilor
Pentru a depăși rezistența din teritoriu, autoritățile centrale au optat pentru un mecanism voluntar de asociere, însoțit de stimulente financiare clare. Guvernul a creat un cadru legal prin care comasarea primăriilor nu șterge identitatea satelor, ci unifică doar structurile birocratice.
Localitățile care decid să își unească administrațiile vor beneficia de o finanțare directă semnificativă. Executivul de la Chișinău a alocat un fond de stimulare care prevede acordarea sumei de 3.000 de lei moldovenești pentru fiecare locuitor, bani care se vor înmulți cu numărul total al cetățenilor din noua unitate administrativă rezultată.
Această infuzie de capital are rolul de a acoperi costurile tranziției și de a permite demararea imediată a unor proiecte de infrastructură vizibile pentru comunitate.
Rezistența politică și miza electorală
Transformarea administrației publice locale este amânată de peste 20 de ani. Maia Sandu a recunoscut public că acest demers este „extrem de complicat și nu aduce nici voturi, nici aplauze”.
Amânarea reformei a fost dictată istoric de teama partidelor de a-și pierde rețelele locale de influență, reprezentate adesea de primari cu putere de mobilizare a electoratului. Menținerea status quo-ului a convenit clasei politice, dar a blocat atragerea fondurilor de preaderare și a investitorilor străini în mediul rural.
Procesul actual de amalgamare voluntară testează maturitatea politică a aleșilor locali din Republica Moldova. Decizia acestora de a accesa sau respinge fondurile guvernamentale pentru unificare va determina ritmul în care comunitățile rurale vor putea recupera decalajul economic față de centrele urbane.