Guvernul Republicii Moldova și reprezentanții Organizației Națiunilor Unite (ONU) au stabilit marți direcțiile strategice pentru direcționarea eficientă a sprijinului internațional. În cadrul reuniunii Comitetului comun de coordonare al Cadrului de Cooperare ONU pentru Dezvoltare Durabilă, discuțiile s-au concentrat pe alinierea sprijinului ONU pentru Republica Moldova la obiectivul național principal: integrarea în Uniunea Europeană.
Întâlnirea, prezidată de Prim-ministrul Vasile Tofan, a subliniat necesitatea tranziției de la asistența generală la finanțarea proiectelor cu un impact direct și măsurabil asupra calității vieții cetățenilor, consolidând în același timp reziliența statului în fața crizelor regionale.
Aderarea la UE dictează agenda de dezvoltare
Premierul Vasile Tofan a evidențiat importanța concentrării resurselor financiare și logistice pe prioritățile care pot produce schimbări concrete. Această abordare pragmatică vizează evitarea dispersării fondurilor și maximizarea eficienței intervențiilor internaționale.
„Să stabilim câteva priorități de bază și să direcționăm resursele acolo unde pot avea cel mai mare impact pentru oameni”, a declarat Vasile Tofan în deschiderea ședinței. „Avem un proiect național major – aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană – iar parteneriatul nostru cu ONU trebuie să contribuie la modernizarea țării și la rezultate pe care cetățenii să le simtă în viața de zi cu zi.”
Membrii Guvernului au detaliat principalele vulnerabilități pe care instituțiile statului trebuie să le gestioneze în perioada imediat următoare, solicitând asistență specifică din partea agențiilor ONU prezente la Chișinău.
Provocări structurale și gestionarea crizei refugiaților
Discuțiile din cadrul Comitetului au scos în evidență o serie de provocări critice pentru care Guvernul solicită expertiză și finanțare. Printre prioritățile de dezvoltare menționate se regăsesc:
- Securitatea hidrică și climatică: Accesul sustenabil la apă și dezvoltarea unor strategii de creștere a rezilienței în fața secetei, fenomen cu impact sever asupra sectorului agricol din Republica Moldova.
- Securitatea și eficiența energetică: Continuarea eforturilor de diversificare a surselor de energie și reducerea dependenței, un proces accelerat de contextul regional.
- Atenuarea consecințelor războiului: Gestionarea impactului economic și social al conflictului din Ucraina asupra Republicii Moldova.
Un punct central al agendei a fost gestionarea situației persoanelor refugiate. Strategia guvernamentală se axează acum pe integrarea acestora pe termen mediu și lung. Accentul este pus pe includerea refugiaților în sistemul educațional, cel de sănătate, în rețeaua de protecție socială și, esențial, facilitarea încadrării lor pe piața muncii.
În acest sens, participanții au discutat despre implementarea unui nou mecanism comun de finanțare pentru incluziunea refugiaților. Acesta ar urma să centralizeze resursele partenerilor internaționali și să le direcționeze coordonat, evitând suprapunerile și asigurând o integrare mai eficientă.
Pregătiri pentru noul Cadru de Cooperare (2028-2032)
Dincolo de urgențele imediate, reuniunea a avut și un rol de evaluare și planificare strategică. A fost analizat stadiul implementării actualului Cadru de Cooperare ONU, valabil pentru perioada 2023-2027.
Mai mult, s-au inițiat discuțiile pentru structurarea viitorului Cadru de Cooperare ONU (2028-2032). S-a stabilit ca acest document strategic să fie subordonat unui principiu clar: o coordonare strânsă a resurselor internaționale cu obiectivele guvernamentale și, mai ales, cu etapele procesului de aderare la Uniunea Europeană.
În prezent, portofoliul de asistență al ONU în Republica Moldova este vast. Acesta acoperă, printre altele, programe de reducere a sărăciei, stimularea ocupării forței de muncă, consolidarea sistemului de protecție socială, sprijinirea sistemului agroalimentar, digitalizarea administrației, gestionarea migrației și, vital pentru parcursul european, consolidarea capacităților instituționale. Comitetul comun de coordonare rămâne instrumentul principal prin care aceste eforturi sunt direcționate strategic de către Guvern și ONU.
