Procesul de aderare la Uniunea Europeană nu se joacă doar la Chișinău, în sălile ministerelor. El ajunge, în mod concret, până la primarii din sate și orașe mici, până la bugetele locale și până la proiectele de infrastructură pe care cetățenii le văd sau nu le văd realizate. Comisara europeană pentru extindere, Marta Kos, a subliniat acest lucru în timpul vizitei sale la Chișinău, unde s-a întâlnit cu primari din mai multe regiuni ale Republicii Moldova.
De ce contează administrația locală în procesul de integrare europeană
Cifra pe care Marta Kos a pus-o pe masă este relevantă: aproximativ 70% din legislația europeană urmează să fie implementată la nivel local. Asta înseamnă că primăriile, consiliile locale și funcționarii publici din comunele și orașele Moldovei vor fi, în practică, principalii executori ai reformelor cerute de Bruxelles.
Această realitate schimbă perspectiva asupra negocierilor de aderare. Dacă până acum discuția era dominată de instituțiile centrale — Parlament, Guvern, ministere — acum devine clar că integrarea europeană are nevoie de capacitate administrativă la firul ierbii. O primărie care nu știe să gestioneze un proiect cu finanțare europeană, să întocmească documentație tehnică sau să raporteze cheltuieli conform standardelor UE, devine un blocaj în întreg lanțul de absorbție a fondurilor.
Comisara a subliniat că Uniunea Europeană sprijină activ reforma administrației publice locale din Moldova tocmai pentru a pregăti comunitățile să acceseze fondurile de dezvoltare disponibile după aderare.
Fonduri europene pentru localități: ce s-a construit deja
Beneficiile apropierii de UE nu sunt doar promisiuni de viitor. Numeroase localități din Republica Moldova au accesat deja finanțare europeană pentru proiecte de infrastructură — drumuri, rețele de apă și canalizare, școli renovate, centre comunitare. Aceste investiții sunt vizibile și reprezintă argumentul cel mai concret pe care autoritățile îl pot oferi cetățenilor sceptici față de procesul de integrare.
Problema reală nu este lipsa banilor europeni, ci capacitatea de a-i accesa și gestiona. Statele membre mai mici sau mai puțin dezvoltate din UE au pierdut periodic fonduri semnificative din cauza incapacității administrative de a depune proiecte conforme și de a le implementa în termen. România, de exemplu, a avut în primii ani după aderare (2007-2013) o rată de absorbție a fondurilor structurale sub 30%, pierzând sute de milioane de euro care s-au întors la Bruxelles. Moldova trebuie să evite această capcană și să investească acum în pregătirea oamenilor și a sistemelor.
Ce urmează pentru primarii din Moldova
Întâlnirea Martei Kos cu primarii moldoveni nu este un eveniment simbolic. Ea face parte dintr-o strategie mai largă prin care Comisia Europeană încearcă să coboroare procesul de aderare de la nivel tehnic-diplomatic la nivel operațional-local.
Concret, autoritățile locale din Moldova vor trebui să:
- Adopte și să aplice legislație europeană în domenii precum achizițiile publice, mediul, protecția consumatorului și standardele de construcție
- Dezvolte capacitatea de a scrie și gestiona proiecte finanțate din fonduri structurale și de coeziune
- Asigure transparența și raportarea conform cerințelor europene de audit și control financiar
- Formeze funcționari publici capabili să lucreze în logica administrativă a UE
Toate acestea cer timp, resurse și voință politică la nivel local. Reforma administrației publice nu este o temă agreabilă electoral, dar este condiția fără de care fondurile europene riscă să rămână pe hârtie.
Aderarea, un proces cu două viteze
Există un decalaj real între localitățile urbane mai mari, care au deja experiență cu proiecte europene, și comunele mici, cu primării subdotate și funcționari fără training specializat. Dacă acest decalaj nu este adresat sistematic, integrarea europeană va adânci, paradoxal, inegalitățile regionale din Moldova.
Mesajul Comisiei Europene este clar: sprijinul există, instrumentele sunt disponibile, dar Moldova trebuie să fie pregătită să le folosească. Asta înseamnă că prioritatea imediată nu este doar negocierea capitolelor de aderare la nivel central, ci construirea, primărie cu primărie, a capacității administrative care să transforme apartenența la UE într-un avantaj real pentru cetățeni.