O locuitoare din Vișan, zonă limitrofă a Iașului aflată pe raza comunei Bârnova, i-a transmis lui Lucian Mândruță un mesaj public în care descrie un conflict de durată între rezidenți și mai multe locații de evenimente din zonă. Motivul pentru care a ales să scrie unei persoane publice, și nu (doar) instituțiilor, spune ea, este simplu: instituțiile au fost deja sesizate, în repetate rânduri, fără rezultat.
Potrivit relatării Gabrielei, autoarea mesajului, mai multe spații de evenimente din zonă difuzează muzică la volum ridicat până noaptea târziu, în majoritatea weekendurilor de peste an. Ea susține că muzica nu se oprește nici la ora 22:00, nici la miezul nopții, afectând somnul și viața de zi cu zi a locuitorilor.
Rezidenta afirmă că a depus sesizări la Poliție, Primăria Bârnova, DSP Iași, Garda de Mediu și Prefectură, că a strâns semnături, a formulat petiții și a mers în audiențe. În cazul unei locații ea spune că vecinii se judecă în instanță de aproximativ doi ani și acuză, fără ca aceste afirmații să fie deocamdată confirmate de autorități, că respectiva locație ar funcționa fără autorizație pentru evenimente. În noaptea de 2 spre 3 august, relatează ea, o altă locație ar fi continuat să difuzeze muzică mult după miezul nopții; un apel la 112 nu ar fi schimbat situația nici după o oră.
„Nu vrem să închidem afacerile nimănui și nu suntem împotriva distracției. Vrem doar să putem dormi în casele noastre”, scrie ea, adăugând că speră ca vizibilitatea unei voci publice să obțină ceea ce demersurile oficiale nu au reușit.
Detaliu care spune ceva despre resortul mesajului: autoarea povestește că a trăit 25 de ani în Statele Unite și că s-a obișnuit cu un mod de aplicare a legii pe care acum îl resimte ca lipsă acasă.
Dincolo de cazul punctual, gestul ridică o întrebare care depășește Vișanul: de ce aleg tot mai des cetățenii să se adreseze unor figuri publice cu vizibilitate online, în loc să mizeze exclusiv pe canalele instituționale? Mesajul ilustrează o percepție care apare frecvent în astfel de situații: sentimentul că o postare care ajunge la zeci de mii de oameni poate produce o reacție pe care o petiție sau un apel la 112 nu au produs-o. Măsura în care acea percepție e justificată, și ce spune ea despre încrederea în instituții, rămâne o întrebare deschisă.
