Vizita celebrului urbanist canadian Charles Montgomery la Iași a scos la iveală o realitate pe care mulți dintre noi o simțim, dar puțini o putem numi: modul în care ne construim cartierele ne influențează direct nivelul de fericire și capacitatea de a relaționa cu ceilalți. Autorul volumului „Happy City” a observat că, deși Iașul deține un centru istoric remarcabil și zone verzi valoroase, presiunea constantă a autovehiculelor riscă să transforme spațiul public dintr-un loc de întâlnire într-un simplu coridor de tranzit, lăsând în urmă o comunitate tot mai izolată.
Urbanismul nu este doar despre asfalt și clădiri, ci despre chimia socială care se naște atunci când oamenii interacționează natural. Montgomery a atras atenția asupra faptului că orașele dominate de mașini tind să genereze singurătate, deoarece elimină acele „momente de frecare” pozitivă între vecini. În loc să ne salutăm pe trotuar, ne privim prin parbrize, iar această barieră invizibilă erodează încrederea în celălalt. Pentru un oraș ca Iașul, care se află într-o expansiune rapidă, avertismentul expertului este clar: dacă prioritizăm doar fluxul de trafic, pierdem exact ceea ce face un oraș să fie viu.
O provocare majoră identificată este transformarea cartierelor în zone de „dormitor”, unde spațiile dintre blocuri sunt sufocate de parcări. Montgomery subliniază că un mediu urban sănătos ar trebui să invite la mișcare și la joacă, nu să fie un câmp de obstacole metalice. Această dependență de mașină nu afectează doar calitatea aerului, ci fragilizează sănătatea mintală a locuitorilor, transformând drumul spre casă într-o sursă de stres în loc de o oportunitate de relaxare și socializare.
Concluzia urbanistului este una de un optimism rezervat. Iașul are toate ingredientele necesare pentru a fi un oraș al bunăstării – o scară umană în zonele vechi și o efervescență culturală aparte. Totuși, viitorul depinde de curajul de a regândi ierarhiile urbane. Redarea spațiului către pietoni și crearea de mici zone de interacțiune în fiecare cartier nu sunt simple mofturi estetice, ci necesități vitale pentru a preveni transformarea Iașului într-o aglomerație de oameni singuri care stau împreună.
