Propunerea legislativă depusă de parlamentarii S.O.S. România privind unirea României cu Republica Moldova a fost adoptată tacit, miercuri, de Camera Deputaților, după expirarea termenului constituțional de 45 de zile. Proiectul ajunge acum la Senat, care este for decizional în acest caz.
Inițiativa fusese depusă în Parlament pe 14 aprilie și primise un punct de vedere negativ din partea Guvernului, la care s-au adăugat avizele negative ale Comisiei juridice și ale Comisiei pentru drepturile omului din Camera Deputaților. În lipsa unei dezbateri și a unui vot în plen, textul a fost considerat adoptat tacit, conform articolului 75 din Constituție, și transmis Senatului în forma inițiatorilor.
Potrivit proiectului, Parlamentul României ar urma să decidă unirea cu Republica Moldova și să abiliteze Guvernul să înceapă „de urgență” negocieri cu autoritățile de la Chișinău pentru „definitivarea unirii”. Documentul invocă prevederile Actului final de la Helsinki privind modificarea pașnică a frontierelor și prevede notificarea ulterioară a unor actori internaționali, între care SUA, NATO, ONU și Uniunea Europeană.
O temă perfectă pentru retorica Moscovei
Deși nu are nicio șansă reală de a deveni lege, proiectul oferă exact tipul de pretext pe care propaganda pro-rusă din Republica Moldova îl caută. Reacția nu a întârziat: fostul președinte pro-rus Igor Dodon a acuzat Bucureștiul că pregătește „anexarea teritorială a Republicii Moldova”, calificând inițiativa drept o „politică imperialistă” și susținând că „independența nu poate fi cedată”.
Astfel de mesaje se înscriu în linia recurentă a discursului promovat de Kremlin și de aliații săi locali, în care orice apropiere dintre Chișinău și București este prezentată drept o amenințare la adresa suveranității moldovenești. În acest sens, o inițiativă marginală a unui partid din opoziția de la București devine, fără efort, material pentru narațiunea conform căreia Occidentul și România ar urmări „înghițirea” Republicii Moldova — un argument util mai ales într-un context electoral sensibil de la Chișinău.
Semnalul de alarmă: cum se lucrează la Camera Deputaților
Dincolo de soarta previzibilă a proiectului la Senat, episodul ridică o întrebare legitimă despre modul de funcționare a primei Camere. Un text respins în avize de Guvern și de două comisii de specialitate a ajuns totuși să fie „adoptat” — nu printr-un vot asumat, ci prin simpla scurgere a termenului constituțional, fără ca plenul să se pronunțe.
Mecanismul adoptării tacite este prevăzut de Constituție, însă faptul că o inițiativă cu asemenea miză geopolitică poate trece de Camera Deputaților fără dezbatere și fără vot expune o vulnerabilitate de procedură: proiecte sensibile pot căpăta aparența unei aprobări parlamentare doar pentru că nu au fost puse pe ordinea de zi la timp. Iar într-un dosar atât de ușor de exploatat propagandistic, această neglijență de procedură are un cost de imagine care depășește cu mult granițele dezbaterii interne.