Operatorii economici din Republica Moldova cu activități cu risc de mediu vor trebui să demonstreze, din start, că pot acoperi costurile unei eventuale poluări. Guvernul a aprobat Regulamentul privind stabilirea și aplicarea garanțiilor financiare în cazul daunelor de mediu, un act normativ care transferă responsabilitatea financiară de la stat la cei care produc riscul.
Ce schimbă, concret, noul regulament
Până acum, în absența unui mecanism clar de garantare, costurile remedierii unui dezastru ecologic cădeau, de cele mai multe ori, în sarcina bugetului public. Noul regulament rupe această logică.
Fiecare operator economic vizat va trebui să efectueze o evaluare a riscurilor de mediu, adaptată la specificul activității sale: tipul substanțelor utilizate, amplasamentul obiectivului și impactul potențial asupra apei, solului, speciilor și habitatelor naturale protejate. Pe baza acestei evaluări, firma va constitui o garanție financiară proporțională cu riscul identificat.
Garanția poate îmbrăca mai multe forme:
- Poliță de asigurare pentru răspundere de mediu
- Garanție bancară emisă în favoarea autorităților competente
- Alte instrumente financiare recunoscute de legislația în vigoare
Suma garantată va putea fi utilizată exclusiv pentru prevenirea daunelor, intervenția de urgență și repararea efectivă a prejudiciilor aduse mediului.
De ce contează pentru cetățeni
Principiul „poluatorul plătește” există în legislația europeană de decenii, dar aplicarea lui a rămas, în multe state, mai degrabă declarativă. Republica Moldova, prin acest regulament, încearcă să îl facă operațional.
Miza este directă pentru contribuabili: atunci când o companie provoacă un incident ecologic și nu dispune de resurse pentru remediere, factura ajunge, invariabil, la bugetul statului. Fondul de mediu și alocările bugetare ordinare acoperă astfel costuri care, în mod legitim, ar trebui să revină operatorului responsabil.
Mecanismul garanțiilor financiare funcționează similar sistemului de asigurări obligatorii din alte sectoare: riscul este evaluat în avans, acoperirea este constituită înainte ca dauna să se producă, iar în momentul unui incident, resursele există deja.
Contextul european al măsurii
Regulamentul se înscrie în procesul de aliniere a legislației moldovenești la standardele Uniunii Europene, în particular la Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător. Această directivă impune statelor membre să se asigure că operatorii care desfășoară activități cu risc ridicat dispun de capacitatea financiară de a preveni și repara daunele ecologice.
Pentru Republica Moldova, care a semnat Acordul de Asociere cu UE și urmărește integrarea europeană, transpunerea unor astfel de standarde reprezintă atât o obligație de pe foaia de parcurs, cât și un semnal de maturitate instituțională.
Cine sunt operatorii vizați
Regulamentul se aplică firmelor care desfășoară activități cu potențial semnificativ de impact asupra mediului: industria chimică, extractivă, energetică, gestionarea deșeurilor, industria alimentară la scară industrială și altele stabilite prin legislația specifică. Evaluarea riscului va determina, de la caz la caz, cuantumul garanției și forma acesteia.
Autoritățile de mediu vor fi cele care verifică dacă garanția constituită este suficientă și dacă evaluarea riscurilor a fost realizată corect. Firmele care nu îndeplinesc aceste cerințe nu vor putea obține sau menține autorizațiile de mediu necesare funcționării.
Un pas, nu o soluție completă
Adoptarea regulamentului este necesară, dar eficiența sa va depinde de capacitatea instituțiilor statului de a-l aplica. Evaluarea riscurilor de mediu presupune expertiză tehnică, iar verificarea garanțiilor financiare necesită o capacitate administrativă solidă din partea autorităților competente.
Rămâne de urmărit cum vor fi stabilite pragurile minime ale garanțiilor, care va fi mecanismul de actualizare a acestora pe măsură ce activitatea unei firme se extinde și cum vor fi soluționate disputele privind cuantumul daunelor. Acestea sunt detaliile care vor decide dacă noul mecanism rămâne un instrument funcțional sau devine o formalitate birocratică.
Deocamdată, decizia Guvernului stabilește un principiu clar: costul poluării aparține celui care poluează.
