Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a afirmat la şedinţa de constituire a Consiliului Academic Român (CAR) că, prin transformările care au avut loc în Republica Moldova, e cel mai important moment din istorie în care putem începe acţiunea unificării.
Analiza Președintelui Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, privind convergența celor două maluri ale Prutului și valorificarea ferestrei de oportunitate actuale.
Afirmațiile recente ale președintelui Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop, repun pe agenda publică subiectul unificării Republicii Moldova cu România, nu doar ca act simbolic, ci ca proces strategic fundamental în actualul context geopolitic. Academicianul subliniază că ne aflăm în fața unui moment istoric de o importanță majoră, comparabil cu marile puncte de cotitură ale trecutului, sugerând că inițierea unor acțiuni concrete în această direcție reprezintă o responsabilitate a generației actuale de lideri și intelectuali. Această perspectivă nu se limitează la dimensiunea emoțională sau identitară, ci este ancorată în necesitatea de a securiza parcursul european al Chișinăului și de a consolida stabilitatea în regiunea Europei de Sud-Est.
Mesajul transmis de la tribuna celui mai înalt for științific și cultural al României pune accent pe unitatea de limbă, cultură și tradiție, elemente care constituie fundamentul pe care se poate edifica o structură administrativă și politică comună. În viziunea lui Ioan-Aurel Pop, unificarea nu ar trebui privită ca un eveniment izolat, ci ca o etapă firească a integrării Republicii Moldova în spațiul valoric occidental, unde România joacă rolul de principal ancoraj și susținător. Din punct de vedere administrativ și social, un astfel de demers presupune o armonizare legislativă și economică profundă, bazată pe date și realități statistice care să demonstreze beneficiile pe termen lung pentru cetățenii de pe ambele maluri ale Prutului. Această abordare echilibrată propusă de mediul academic invită la un dialog lucid despre viitorul comun, departe de retorica populistă, concentrându-se pe construcția unei realități în care frontiera de pe Prut devine o simplă linie administrativă în interiorul marii familii europene.
